RelatedPosts
Hipodromul Băneasa, locul în care s-au pierdut și s-au câștigat averi la cursele de cai, se întindea pe terenul de la Arcul de Triumf până la Casa Presei, inclusiv pe terenul de la Romexpo. Sursa de inspirație pentru construcția de la București a fost faimosul hipodrom Longchamp din Paris.
Regimul comunist a desființat Hipodromul Băneasa în anul 1963, în timp ce membrii Jockey Club erau percepuți ca niște bandiții și bestii exploatatoare.
Teren de la Regele Carol I
Pe 14 decembrie 1905, Adunarea Deputaților a decis să dea o lege prin care Jockey Club urma să primească un teren de 52,365 ha de teren din moșia Statului Herăstrău pentru a „servi integral la îmbunătățire a raselor de cai”. Legea a fost adoptată și de Senat și promulgată de Regele Carol I în februarie 1906. Terenul se întindea de la Arcul de Triumf la Casa Presei și Romexpo.
Conform legii, „acest teren nu va putea fi schimbat sau înstrăinat. Înstrăinarea sau schimbări parțiale se vor putea face însă cu autorizația consiliului de miniștri, dar numai în interesul mărirei hipodromului sau a unei instalațiuni mai bune.” La articolul IV din lege se menționează că „în cas de disoluțiune a Societății sau de încetare a alergărilor, Statul va putea cere imediata restituțiune a terenului”. Practic, Jockey Club a primit terenul doar în administrare și nu în proprietate.
Pariuri pe cursele de cai
În anul 1906 clubul era condus de Alexandru Marghiloman. După ce a primit terenul s-a apucat de construirea unui hipodrom de galop după planurile arhitectului Ioan D. Berindey. Sursa de inspirație pentru construcția de la București a fost faimosul hipodrom Longchamp din Paris.
Istoricul Georgeta Filitti a precizat pentru Newsweek România că hipodromul reprezenta o atracție pentru oamenii acelor vremuri pentru că avea posibilitatea să parieze pe cai. „Cursele erau fantastice. Îl îmbogățeau pe unul și îl sărăceau pe altul. Lumea era cucerită de posibilitatea câștigului și de acest panaș pe care îl dobândeai. Eu am cai îi fac să alerge în dreapta, în stânga. Au fost averi care s-au pierdut. Au fost averi care s-au câștigat. Au fost oameni care se întâlneau. A fost o etalare de modă. Acolo veneau sute de femei mai onorabile, mai demimondene, mai curviștine. Erau și din astea. Era o lume destul de amestecată. A asista la curse era un spectacol deschis.”
Pariurile de la Hipodromul Băneasa erau organizate de Jockey Club. „Banii rulau cum rulează și astăzi”, spune istoricul.
10 hectare „arendate”
Pentru extinderea hipodromului, în anul 1915, Jockey Club a cumpărat un teren de 10 hectare de teren viran de la Ministerul Agriculturii și al Domeniilor pentru care a plătit suma de 20.000 lei. Însă, ministerul a impus o serie de condiții în contractul de vânzare. Astfel, conform contractului, terenul urma să fie folosit pentru extinderea hipodromului, iar banii rezultați din exploatarea terenului urmau să fie folosiți numai pentru îmbunătățirea raselor de cai.
O altă condiție prevedea că terenul nu putea fi „schimbat sau înstrăinat”. Iar în cazul în care Jockey Club se desființa terenul urma să reintre de drept în proprietatea statului fără ca clubul să primească banii înapoi sau alte despăgubiri.
„În cazul de disoluțiune a Societății, sau de încetare a alergărilor, terenul va reintra de drept în proprietatea statului, fără ca Societatea să poată pretinde restituirea prețului acum plătit, care va fi considerat ca o arendă pe tot timpul cât societatea a avut terenul în posesia ei”, se specifică negru pe alb în contractul de vânzare.
Reprezentantul legal al Clubului din acel an, avocatul Mihail Rathvian, a acceptat toate condițiile impuse de Ministerul Agriculturii fără nici un fel de obiecție.
În urma extinderii, Hipodromul Băneasa avea două piste concentrice cu lungimi de 2000 de metri, respectiv 2200 de metri, legate între ele cu bretele, clădiri și 141 de boxe. În plus, avea o tribună cu cinci niveluri acoperită cu o terasă, loje, săli și birouri, dar și anexe.
Hipodromul Băneasa, desființat de comuniști
Hipodromul Băneasa a fost inaugurat cu fast în anul 1908 în prezenţa Familiei Regale. Odată cu intrarea României în Primul Război Mondial, cursele de galop de pe hipodromul bucureștean au fost suspendate. Timp de un an, în perioada 1917 -1918, nu s-a mai ținut nici o cursă. Ulterior au fost reluate. Jockey Club a rezistat până în 1948, atunci când regimul comunist a decis să desființeze clubul. Conform Decretului 410, publicat în Monitorul Oficial, Prezidul Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române a decis înființarea Societății de Stat pentru îmbunătățirea Rasei Cailor din RPR în subordinea Ministerului Agriculturii. Scopul societății de stat era „îmbunătățirea materialului cabalin din țară, inclusiv organizarea de curse și a pariurilor mutuale în întreaga țară”. Prin același decret s-a decis dizolvarea Societății de încurajare și îmbunătățirea rasei cailor Jockey Club.
Arhiva arsă în curte
Istoricul Georgeta Filitti a precizat că regimul comunist i-a perceput pe membrii Jockey Club ca pe niște bandiți, bestii exploatatoare. „Și atunci, a existat o forță despre care nu s-a scris îndeajuns, deși sunt mii de documente despre faptele lor. Au fost haite de derbedei cuprinși în Frontul Plugarilor. În februarie 1948, acești indivizi de la Frontul Plugarilor, echipele lui Petru Groza, au dat afară personalul de serviciu, arhiva a fost confiscată și scoasă în curte și i s-a dat foc. Practic Jockey Club a încetat să mai funcționeze”. Hipodromul Băneasa a fost demolat 15 ani mai târziu. Adică, în 1963.
Ulterior, sediul central al Jockey Club a fost transformat într-un restaurant care a fost botezat cu numele de „Butoiul”. Apoi, spațiul a fost preluat de Uniunea Arhitecților. Într-un final sediul a ajuns la Comturist, firmă de stat care gestiona consignațiile pentru turiști. Aici produsele se vindeau numai pe valută, iar turiștii aveau posibilitatea să cumpere țigări de import.
Generalul Gheorghe Moruzi, îngropat în fața sediului COR
Generalul Gheorghe Moruzi a fost unul dintre cei mai împătimiți crescători de cai pur sânge destinați curselor de galop. Atât de mult a iubit caii încât a spus „atunci când mor, vreau ca cenușa mea să fie așezată la potou”. Potoul era locul unde se termina cursa și se afla exact la intrarea în sediul Comitetului Olimpic Român (COR).
„Cenușa lui Moruzi se află la intarea în Comitetul Olimpic. Nu a mai vrut nimeni să marcheze locul. Domnul Țiriac este un om de afaceri și înțelege să își câștige milioanele cu orice preț. Iar spațiul ca atare se întindea până la World Trade Center”, a mai spus istoricul.
