Talibanul Abdul Ghani Baradar este mare câștigător al războiului din Afganistan, după ce a fost eliberat în 2018 dintr-o închisoare din Pakistan, la cererea președinteui american Donald Trump. El ar urma să conducă „Emiratul Islamic al Afganistanului”.
Afganistanul a fost cucerit din nou de talibani, iar populația a intrat într-o nouă eră a terorii. Președintele afgan Ashraf Ghani a fugit din țară în cursul zilei de duminică, 15 august 2021. Ulterior capitala țării, orașul Kabul, a căzut în mâinile talibanilor. Personalul ambasadei SUA a fost evacuat cu elicopterul din complex.
Haibatullah Akhundzada este liderul general al talibanilor, însă Abdul Ghani Baradar este șeful său politic și cel mai cunoscut lider al talibanilor. The Guardian a făcut portretul lui Abdul Ghani Baradar, co-fondatorul mișcării talibanilor și viitorul președinte al Emiratului Islamic al Afganistanului.
Abdul Ghani Baradar se afla duminică seara la Doha, dar ar urma să ajungă la Kabul în aceste zile. Într-o declarație televizată, el a declarat că adevăratul test al talibanilor abia acum începe și că trebuie să servească națiunea.
Cine este Abdul Ghani Baradar?
Născut în provincia Uruzgan în 1968, Baradar a luptat în rândul mujahedinilor afgani împotriva sovieticilor în anii 1980. După ce rușii au fost alungați în 1989, iar țara a intrat într-un război civil, Baradar a înființat o madrasă (școală găzduită de o moschee, unde se predă teologia islamică) în Kandahar împreună cu fostul său comandant și cumnat, Mohammad Omar.
Cei doi mullahi au fondat mișcarea talibană cu tineri de educație islamică, dedicați „purificării religioase” a țării și creării emiratului. Alimentați de fervoarea religioasă, de ura larg răspândită împotriva lorzilor războiului și de sprijinul substanțial al agenției pakistaneze ISI, talibanii au ajuns la putere în 1996, după cucerirea rapidă a capitalelor provinciilor afgane.
Abdul Ghani Baradar a fost adjunctul mollahului Omar și un arhitect cheie al acelor victorii. El a avut o succesiune de roluri militare și administrative în regimul taliban timp de cinci ani. În momentul în care regimul a fost înlăturat de SUA și aliații săi afgani, era ministrul adjunct al apărării.
În timpul exilului de 20 de ani al talibanilor, Baradar a avut reputația de a fi un lider militar puternic și un politician subtil. Diplomații occidentali au ajuns să îl considere ca făcând parte din aripa Quetta Shura, conducerea regrupată a talibanilor în exil. Conducere care era cea mai rezistentă la controlul ISI și cea mai deschisă la contacte politice cu Kabulul.
Abdul Ghani Baradar, eliberat de americani
Abdul Ghani Baradar a fost arestat în februarie 2010, după ce a fost localizat de CIA la Karachi. A fost arestat și întemnițat de pakistanezi.
„Capturarea lui Baradar a fost instigată în principal din cauza rolului său în război, mai degrabă decât din cauza probabilității ca acesta să facă brusc pace. Adevărul este că pakistanezii l-au reținut în toți acești ani pentru că Statele Unite le-au cerut acest lucru”, a declarat un fost oficial citat de The Guardian.
În 2018, atitudinea Washingtonului s-a schimbat, iar trimisul lui Trump în Afganistan, Zalmay Khalilzad, le-a cerut pakistanezilor să îl elibereze. Motivul? Baradar urma să conducă negocierile din Qatar, bazându-se pe convingerea că se va mulțumi cu acordul de împărțire a puterii.
„Nu văzusem niciodată o justificare reală a acestui punct de vedere, dar a căpătat un fel de idee mitică”, a declarat fostul oficial sub protecția anonimatului.
Acordul de la Doha, semnat în 2020
La zece ani de la arestarea sa, în februarie 2020, Baradar a semnat acordul de la Doha cu SUA. Administrația Trump a salutat ca fiind un progres spre pace, dar care acum pare a fi o simplă etapă spre victoria totală a talibanilor.
Acordul prevedea încetarea conflictului în Afganistan. Apoi urmau discuții privind împărțirea puterii între talibani și guvernul de la Kabul, condus de Ashraf Ghani. Aceste discuții nu s-au concretizat! Iar acum pare clar că Baradar și talibanii au încercat să câștige timp. Au așteptat să plece trupele americane și NATO pentru a pregăti o puternică ofensivă finală.























