RelatedPosts
Veteranul de război Simion Sorcean s-a stins din viață la vârsta de 100 de ani. Om al muncii câmpului încă de mic copil, dar și om cu credință în Dumnezeu, veteranul de război locotenent (r) Simion Sorcean, ne-a părăsit, lăsând un gol imens în urma lui, transmite Ministerul Apărării Naționale.
Povestea eroului Simion Sorcean a fost scrisă pe larg de Cristina Rusu și a fost publicată în aprilie 2021 pe site-ul veteranilor militari ai Armatei Române.
Mesaj pentru generația actuală
Veteranul de război Simion Sorcean s-a născut pe 12 septembrie 1921. La vârsta de 21 de ani, în anul 1942, i-a venit ordin de încorporare pentru o unitate militară aflată în Ungaria. Ulterior, în anul 1944, avea să fie trimis la o companie de muncă, unde după spusele dânsului, au săpat șanțuri contra tancurilor.
După dispariția comandanților unguri, soldații români fiind abandonați, veteranul de război, împreună cu camarazii lui, s-au gândit să pornească pe jos spre casă. După săptămâni întregi de parcurs meleaguri străine, acesta a ajuns acasă, în localitatea Josenii Bârgăului.
Întors din război, Simion Sorcean s-a însurat în anul 1946 cu Ioana Bucinaș. Cum nu au avut copii naturali, au înfiat un copil care le-a dăruit nepoți si strănepoți. Atât fiul înfiat, cât și soția ,,tătucului” Simion au părăsit această lume. Ministerul Apărării Naționale transmite că mesajul vetereanului de război Simion Sorcean pentru generația actuală era: „Pentru tineri, săracii, să fie cuminți, să le dea Dumnezeu minte, să-i lumineze Dumnezeu, să fie români curați!”
,,Mamă, sunt eu, Simion”
Povestea vetereanului de război Simion Sorcean a fost scrisă pe larg de Cristina Rusu pe site-ul veteranilor militari români. În după-amiaza zilei de 17 decembrie 1945 s-a întors acasă, de pe front. Atunci, în casa părintească a intrat în casă un tânăr slab, cu îmbrăcămintea ruptă și murdară. Părinții lui au crezut că e un cerșetor și au dat să-l alunge. Iar atunci, tânărul a spus: ,,Mamă, sunt eu, Simion”. În acel moment, mama l-a recunoscut și a început să facă mătănii pentru a-i mulțumi lui Dumnezeu că i-a adus băiatul acasă.
Simion le-a povestit că se afla într-un convoi de militari ce urma să ajungă în lagărele din Rusia. Sfătuit de un camarad român, a părăsit convoiul și a fugit prin pădure, împreună cu alți trei feciori din Bârgău. După săptămâni întregi de drum, a reușit să ajungă acasă. Alt camarad al celor patru, rămas în convoi, s-a întors acasă după patru ani de prizonierat în Rusia.
Ion, fratele lui Simion, nu s-a mai întors de pe front
Dar, Ion, fratele lui Simion Sorcean, nu s-a mai întors de pe front. Toți au continuat să îl aștepte. Până într-o zi, când, câțiva feciori din Prundu Bârgăului, le-au spus că Ion nu va mai veni acasă. Ce s-a întâmplat cu exactitate, nu au aflat niciodată, poveștilor feciorilor fiind contradictorii de la un punct. Se pare că, la sfârșitul războiului, Ion se afla la o companie ce construia o cale ferată în sud-vestul României, nu departe de granița cu Serbia.
În una din zile, Ion și alți câțiva ostași ar fi părăsit compania vrând să se întoarcă acasă. Dar au fost prinși de jandarmii de front și omorâți. Și aici intervine controversa: unii feciori susțineau că cei prinși, printre care și Ion, ar fi fost legați după căruțe ori mașini și târâți până când și-au dat ultima suflare, alții susțineau că ar fi fost puși să-și sape fiecare groapa, după care ar fi fost așezați pe marginea gropilor și împușcați în cap.
Deși au aflat această poveste înfiorătoare despre moartea lui Ion, părinții și frații au trait ani de zile cu speranța că poate nu s-a întâmplat așa și Ion se va întoarce, într-o bună zi, acasă.
