RelatedPosts
Palatul Cantacuzino a fost donat statului de Maruca Cantacuzino, fosta noră a Nababului, pentru a fi transfomat într-un muzeu dedicat memoriei lui George Enescu, soțul ei.
Calea Victoriei nr. 141, o clădire care îți atrage privirea și te oprește puțin din mersul tău alert, măcar cât să privești și să admiri impozanta arhitectură. Dacă nu știi exact ce e aici, tot realizezi că este un palat al vreunui vechi prinț cu blazon. E Palatul Cantacuzino, al celui care era denumit în epoca sa Nababul, adică Gheorghe Grigore Cantacuzino (fost primar al Capitalei, prim ministru și președinte al Partidului Conservator), care l-a construit în perioada 1901-1903 sub semnătura nu mai puțin celebrului arhitect Ioan D. Berindei.
Palatul găzduiește astăzi muzeul George Enescu, palat care ajunge în posesia ilustrului artist printr-o conjunctură a astrelor. Sau mai degrabă una a dragostei. Căci, între zidurile acestui emblematic palat de pe Podul Mogoșoaiei de altă dată, s-au deruat povești cu prinți, prințese și prim-juni ai timpului romantic.
Când fiul Nababului, Mihail G. Cantacuzino, moare subit într-un accident de mașină în 1928, soția sa, Maria Rosetti – Tescanu, cunoscută ca Maruca, se trezește moștenitoarea unui imperiu. Și ea venea dintr-o bogată și remarcabilă familie boierească moldovenească.
Maruca Cantacuzino s-a căsătorit pe furiș cu George Enescu
După mai multe aventuri și drame pasionale, unele sfârșite cu arsenic aruncat cu disperare pe chipul angelic de femeie trădată, Maruca Cantacuzino acceptă propunerea de a fi soție de artist, lucru absolut neacceptat în epocă, chiar dacă vorbim de un geniu al muzicii – George Enescu. Maruca Cantacuzino a purtat toată viața celebra pălărie cu voaletă pentru a-și masca cicatricile lăsate de arsenic.
Fără fast de data aceasta, în 1937, Maruca Cantacuzino s-a căsătorit pe furiș cu George Enescu, într-un apartament cu vedere la parcul Cișmigiu. Ea și-a păstrat titlul de prințesă, la care nu a renunțat niciodată. Chiar dacă în 1946 cuplul a părăsit România pentru totdeauna, donând prin testament Palatul Cantacuzino şi clădirile anexe statului. Cu condiția ca Palatul Cantacuzino să fie transformat într-un muzeu dedicat lui George Enescu.
Dacă te hotărăști să urci treptele acestui palat, vei simți imediat mirajul de a păși în atmosfera din belle epoque. O lume a magnificului ce-și dorește a fi epitomul luxului și al rafinamentului. O lume care evocă ceea ce era mai reprezentativ în vremurile începutului de secol XX.
Arhitectura „a la francaise“, detaliile ce se regăsesc în fiecare element de decor, picturile murale, sculpturi și ornamentații sculpturale ce poartă semnătura celor mai renumiți artiști ai vremii – G. D. Mirea, N. Vermont, C. Petrescu, Casa Krieger din Paris, toate sentimentele trăite pe parcursul turului sunt unice.
Cele 3 M ale Bucureștiului
Și-n tot parfumul ce te învăluie, între decoruri și povești, parcă zărești proiecția unor personaje gătite de bal, cu cele 3 M ale Bucureștiului. Așa erau denumite în lumea high-lif-ului “Micului Paris” cele mai frumoase și distinse femei: Regina Maria a României, Maria Cantacuzino şi Martha Bibescu. Trei prietene, nume mari, fără de care un tablou al vremii ar fi şi incomplet, dar şi lipsit de farmec.
Exclusivitatea unui spectacol ce se lasă explorat de curiozitatea și imaginația fiecăruia dintre noi vă așteaptă în Calea Victoriei nr. 141. Palatul Cantacuzino, Muzeul Național „George Enescu” şi Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România. Căci, nu? Care este sensul artei? Adevărata valoare adaugată pentru căutarea nesfârșită a frumuseții.
